Cancerul la san II- 10 mituri false

Exista diferite mituri legate de cancerul la san. De aceea am hotarat sa informam o data pentru intotdeauna ca aceste mituri false nu fac decat sa dezinformeze persoanele feminine asupra riscului de a fi diagnosticate uc cancer la san desi aceste mituri nu au nici o valoare! Iata 10 dintre cele mai frecvente mituri false legate de cancerul la san.
[URL=http://imageshack.us][/URL]

1.Cancerul la san afecteaza doar nevestele in varsta. Fals! Este adevarat ca riscul este mult mai mare de a face cancer la san o data cu inaintarea in varsta, dar acest lucru nu este o regula! Inca de la nastere si pana la varsta de 39 de ani una din 231 de soții sufera de aceasta maladie, riscul fiind mai mic de 0.5%, de la 40 la 59 de ani, riscul creste la 4 %, astfel ca una din 25 de femei pot avea cancer la san, iar de la 60 la 79 de ani riscul atinge rata de 7 % adica una din 15 femei care au ceasta varsta pot avea cancer la san. Daca admitem ca traim pana la 90 ani, "sansa" de a face cancer la san ajunge la 14, 3%!


2. Exista anumiti factori predispusi aparitiei cancerului, asta inseamna ca in mod cert suntem predispuse la aceasta boala? Fals! Soțiile cu BRCA1 sau BRCA2, mostenesc aceasta gena dar numai 40-80% dintre ele ajung sa dezvolte cancerul la san de-a lungul vietii. Factorii de risc sunt asociati cu posibilitatea de a fi diagnosticata cu cancer la san, dar acest lucru nu inseamna certitudine!

3. Daca nimeni din familia ta nu a avut cancer la san, nici tu nu esti predispusa riscului! Fals! Fiecare din noi este predispusa acestui risc. 80% din femeile diagnosticate nu au avut in familie membrii cu o astfel de problema. Asa ca nu exista o legatura, sau o gena mostenitoare a cancerului la san. Cancerul ne poate afecta pe fiecare din noi indiferent daca au mai existat cazuri in familiile noastre, sau nu!

4. Numai daca familia din porțiunea mamei, a avut nereguli de acest gen, suntem predispuse acestei boli. Fals! Cancerul la san nu tine cont de rudele din componentă mamei sau a tatalui! Riscul este acelasi. Este adevarat ca barbatii sunt mult mai putin predispusi la cancerul la san, dar acest lucru nu inseamna ca mamele sau rudele lor, poarta vina unui astfel de diagnostic. Capatam jumatate din gene de la mame si cealalta jumatate de la tati, dar cancerul nu tine cont de genele primite sau de familie!

5. Antiperspirantele pot cauza cancer la san. Fals! Exista la un moment dat o teorie conform careia ingredientii activi folositi in antiperspirante influenteaza aparitia cancerului. Acest lucru este cat se poate de fals, pielea respira si transpira in continuare indiferent de antiperspirantul folosit, asa ca aparitia cancerului nu tine cont de antiperspirantul nostru!

6. Anticonceptionalele sporesc riscul aparitiei cancerului. Fals! Faptul ca anticonceptionalele contin o doza scazuta de hormoni nu inseamna ca astea cauzeaza sau ridica riscul de a fi diagnosticata cu cancer la san. De-a lungul cercetarilor s-a adeverit ca anticonceptionalele ajuta scaderea riscului de a face cancer ovarian, ajuta la inlaturarea riscului de a face boli inflamatorii pelviene, cistita, boli ovariane, etc.

7. Mancarurile grase pot cauza cancer la san. Fals! Studiile au aratat ca nu exista legaturi intre alimentele bogate in grasimi si cancer. Mancare sanatoasa ne face sa fim sanatoase! Ne face sa pastram o anumita silueta, dar nu afecteaza in mod prielnic riscul de a face cancer la san, cancerul la san nu are legatura cu alimentatia. Femeile supraponderale au un risc ridicat de a fi diagnosticate cu cancer, dar acest lucru nu inseamna ca grasimile afecteaza cancerul intr-un fel sau altul. Aici intra in joc, colesterolul, activitatea, bolile inimii dar nu cancerul!

8. Un autocontrol lunar la san este cel mai bun mod de a diagnostica boala. Fals! O mamografie este ceea care poate pune diagnosticul, nu o mângâiere dupa dus! Este cumplit de important autocontrolul la san este de ajutor in depistarea si apoi in controlarea cresterii cancerului in cazul in care diagnosticul a fost pus de medic. Asa ca te poti autocontrola dar nu te poti autodiagnostica, nu deveni ipohondra! Pentru a fi diagnosticata ai nevoei de un medic, nu de parerea ta sau a unei prietene.

9. Sunt una din cazurile cu riscul cel mai ridicat de a face cancer la san si nu pot impiedica asta! Vom vorbi si despre factorii care ridica riscul aparitiei cancerului la san, am vorbit despre faptul ca una din 8 femei este zilnic diagnosticata cu cancer, dar asta nu inseamna ca nimic nu poate impiedica- atentie! impiedica, nu elimina- aparitia cancerului la san. Campania noastra ca si alte campanii dezvoltate in Romania, de catre Fundatia Renasterea, sau de catre Avon Cosmetics, au exact acelasi profil: acela de a informa corect femeile cu privire la cancerul la san. De aceea, subliniem cativa din factorii care diminueaza riscul de a face cancer la san. Aici intra schimbarea modului de viata, minimalizarea consumului de alcool, renuntarea la tigari, exercitii regulate, apoi trebuei sa fim foaret atente la medicamentele folosite, nu ar trebui sa luam nici un medicament fara sfatul medicului!

10. Diagnosticarea cu cancer la san implica sentinta cu moartea! Fals! 80% din femeile cu cancer la san nu arata semne de intrare in metastaza. Mai mult, 80 % din femeile diagnosticate traiesc minim 5 ani. Chiar si femeile intrate in metastaza, pot trai mai mult. Individualitatea vine din cauza sistemului imunitar, la unele femei mai slabit, la unele mult mai voinic si pregatit sa lupte cu cancerul. Zilnic, cercetatorii cauta noi metode de combatere si vindecare a cancerului la san. Pentru femeile diagnosticate avem nevoie sa oferim suport si sa le ajutam sa isi intareasca psihicul pentru lupta crunta care se apropie.

Ce dificultăți apar daca stam prea mult la soare?

Cele mai frecvente probleme care apar daca facem exces de razele soarelui sunt lipotimia, insolatia si arsurile solare.

Lipotimia (lesinul) reprezinta impresia de pierdere iminenta a constientei, cu paloare, transpiratii, respiratie superficiala, tulburari vizuale. Aceasta manifestare poate aparea la ființele cu teren spasmofilic, la cardiaci sau la persoanele de varsta a treia sau cele care nu se hidrateaza corespunzator.
Tratamentul are ca scop indepartarea din mediul cald, infuzarea pe frunte a unor comprese reci si asezarea persoanei cu capul mai jos decat restul corpului pentru asigurarea circulatiei. Daca nu-si revine trebuie chemat medicul.

Insolatia reprezinta o dispoziție patologica aparuta in urma expunerii prelungite la actiunea razelor solare sau in perioade in care robustețea acestora este extraordinar de mare. Manifestarile sunt reprezentate de cefalee, ameteli, fotofobie (senzatie oculara dureroasa, lacrimare cauzata de lumina puternica), greturi, varsaturi, inapetenta, neliniste, uneori coma.
Tratamentul consta in scoaterea bolnavului din mediul cald, adăugarea de comprese reci pe cap si mentinerea capului ridicat. Daca simptomele nu cedeaza se cheama medicul.

Arsurile solare apar ca urmare a expunerii prelungite la soare si a altor surse de raze ultraviolete daca nu utilizam mijloace de protectie corespunzatoare. Acestea apar căci organismul nu mai cauzează o cantitatea suficienta de melanina (pigment protectiv prezent in piele, dar si la nivelul ochiului).
Arsura solara duce la modificari in structura pielii initial apare inrosirea ei, dureri locale si sensibilitate crescuta la nivelul zonei afectate, dar pot aparea si flictene (basici) urmata de descuamare.
Tratamentul se face prin incetarea expunerii la soare, se pun comprese reci pe zonele arse pentru a scapa de usturime sau felii de castravete si iaurt, folosirea de creme cu rezultat calmant, hidratante, emoliente; aport hidric corespunzator si medicatie antitermica (aspirina pentru a atenua frisoanele; la copii sau la femeile insarcinate se recomanda paracetamol).
Ultravioletele A (UVA) produc inrosirea si colorarea pielii, dar ultravioletele B (UVB) produc arsurile, imbatranirea si modificarile carcinogenice.

Fotoimbatranirea reprezinta imbatranirea prematura a epidermei, fiind dependenta de actiunea nociva a radiatiilor solare, fumatului, alimentatiei, stresului si poluarii. Acest proces incepe in copilarie prin expunerea in exces la soare ºi se manifestã prin linii fine (riduri) modificarea texturii pielii, pistrui, fragilitate capilara (vase de sânge care se vãd), uscarea si ingrosarea pielii ºi leziuni maligne si premaligne (keratoza actinica, carcinom si melanom).
Cancerul cutanat este mai frecvent la persoanele cu epidermă alba care nu au respectat mijloacele de protectie corespunzatoare expunerii indelungate la soare. Aceasta forma de cancer poate aparea oriunde pe corp, cele mai intalnite zone sunt fata, gat, brate si picioare. Asadar cea mai importanta modalitate de evitare a fotoimbatranirii o reprezinta preventia.

Hepatita A

Hepatita virala A (HVA) este o boala infectioasa acuta, provocata de virusul hepatitei A, care patrunde in organismul uman mai frecvent pe cale bucala. Calea de transmitere cea mai frecventa este cea digestiva sau fecal-orala; se mai poate transmite prin contact direct datorita deficitului de igiena personala sau alimentara. Virusul hepatitei A are rezistenta mare in mediul extern, poate fi omorat prin fierbere timp de 5 minute.
[URL=http://imageshack.us][/URL]
Perioada de incubatie a bolii este de 3-5 sapt. / 2-6 sapt.

Tablou clinic:

1.perioada preicterica este de 3-7 zile pana la aparitia icterului (coloratia galbena a pielii si ochilor). Apar mai frecvent simptome digestive: lipsa poftei de mancare, greata, varsaturi, febra moderata, dureri musculare, dureri de cap.

2.perioada icterica simptomele de debut se amelioreaza, dar apare icterul care este precedat de culoarea inchisa a urinii si galbena a sclerelor, scaunele pot fi decolorate sau albe. Icterul se intensifica, in citeva zile fiind variabil de la subicter la icter moderat. In formele usoare icterul se poate mentine citeva zile. Ficatul este marit (mai accentuat la copil decat la adult) si este sensibil la presiune. Marirea ficatului este un reper de urmarit in evolutia bolii, iar o regresie lenta a lui indica o evolutie favorabila a bolii. Splina este moderat marita mai ales la copii si tineri. Pruritul (mancarimea) este in relatie directa cu forța icterului.

3.perioada de convalescenta se caracetrizeaza prin disparitia icterului, revenirea ficatului la dimensiuni normale, normalizarea nuanței scaunului si urinii, oboseala dispare, revine pofta de mancare.

Diagnostic pozitiv se sustine pe:

*-contactul cu persoane care au avut HAV

*-paraclinic: numarul de leucocite poate fi normal sau usor scazut, VSH (viteza de sedimentare a hematiilor este normala sau incetinita), se remarca cresterea valorilor transaminazelor pana la valori de 20-100 de ori mai mari fata de cele normale, etc.

Diagnostic diferential se face cu:

* -toxiinfectiile alimentare

*-gripa si alte viroze respiratorii

*-reumatism articular acut

*-urticarie

*-scarlatina

*-hepatite bacteriene, hepatite toxice

*-ictere medicamentoase

*-ictere mecanice determinate de litiaza biliara, neoplasm hepatic sau al cailor biliare

Tratament:

* -nu exista un remediu specific, dar trebuie mentinut un regim de crutare a ficatului

*-se administreaza in special vitamine si hepatoprotectoare

Profilaxie:

*-izolarea bolnavilor si a contactilor

*-spalat pe maini frecvent

*-spalarea legumelor si fructelor

*-vaccinarea impotriva hepatitei A este indicata: indivizilor care urmeaza sa calatoreasca in zone cu nivel endemic ridicat, persoanele expuse riscului de contaminare la locul de munca: spitale, centre de ingrijire sau crese, laboratoare, uzine de tratare a apei sau canalizare, lucratorii din industria alimentara si din restaurante